Luke 4:16-30

Necredința celor din Nazaret

(Mt. 13:54-58; Mc. 6:1-6)

16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat și S-a ridicat să citească. 17I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfășurat sulul, a găsit locul unde era scris:

18„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M-a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună.
El M-a trimis să proclam celor captivi eliberarea
și orbilor – redarea vederii,
să-i eliberez pe cei asupriți,
19să proclam anul de îndurare al Domnului“
Vezi Is. 58:6 în TM și Is. 61:1-2 în versiunea LXX. Textele din Isaia fac aluzie la Anul de veselie sau Anul jubiliar (vezi Lev. 25:8-55), an în care sclavii erau eliberați, datoriile erau anulate și fiecare își primea înapoi proprietatea pierdută.
.
20Apoi a înfășurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului și S-a așezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.

21El a început să le vorbească astfel:

‒ Astăzi a fost împlinit acest text din Scriptură în auzul urechilor voastre.

22Toți Îl vorbeau de bine, erau uimiți de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și se întrebau:

‒ Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?

23El le-a zis:

‒ Cu siguranță că Îmi veți spune proverbul acesta: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți!
Sau, cu alte cuvinte: Demonstrează-ne că ceea ce spui este adevărat!
Fă și aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!“.

Apoi a zis:

24‒ Adevărat vă spun că niciun profet nu este acceptat
Este același termen grecesc, dektos, care a fost tradus în v. 19 cu îndurare (dekton), fiind probabil un joc de cuvinte.
în patria lui.
25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani și șase luni, când a fost o mare foamete în toată țara, erau multe văduve în Israel. 26Totuși, Ilie n-a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Și pe vremea profetului Elisei erau mulți leproși în Israel, dar niciunul dintre ei n-a fost curățit, ci doar sirianul Naaman.

28Când au auzit acestea, toți cei din sinagogă s-au mâniat foarte tare. 29Ei s-au ridicat, L-au scos în afara cetății și L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor și a plecat.

Copyright information for RonNTR